Artist local

Artistul local este ca poza de epocă. Poţi să-l pui şi într-o navetă spaţială, că fotografia, tot sepia iese. Deşi are 45-50 de ani, pe artistul local, orice costum îmbătrâneşte.

Indiferent de natura artei pe care o prestează artistul nostru local, el are aspiraţii de megastar, comportament de gestionar la nunta fiicei şi farmecul intelectual al lui Cătălin Crişan.

Înainte, oamenii erau oameni. Abia se ridicaseră în două picioare. Apoi, ceva s-a întâmplat. Într-o bună zi, cel care desenase scena vânătorii pe peretele peşterii a simţit că este mai troglodit decât ceilalţi. Cum ceilalţi plecaseră deja să culeagă prima recoltă, artistul local a rămas să facă artă troglodită. Şi aşa a adus-o până la noi, astăzi.

Lumea a evoluat, uitând acele vremuri. El, nu. Şi face din troglodeala lui insistentă mare caz. Dacă vreun producător îl refuză, trogloditul îi dă cu ghioaga. Dacă nu, face Cătălin duminical, arătând că are ceva cu toată specia Homo Sapiens Evoluatus.

Ceilaţi artişti locali, stau încă în vizuinele lor locale, aşteptând vreun Lazarov sau Titus Munteanu să pună vreun reflector pe ei. În acest timp, cu inima plină de speranţe, citeşte Libertatea şi-şi face antrenamentele pe la nunţile celor care cred că e bine ce fac. Noroc cu radioul Public şi cu Mărioara Morărescu. Numai cu ajutorul acestora, viitorul artistului local este asigurat.

Nu se ştie cum se înmulţeşte artistul local, dar, după cum apare în cele mai multe ipostaze, el are o bancnotă de 25 de lei lipită pe frunte.