Când escrocheriile au girul Statului, căderea lor zguduie întreaga societate

"Great South Sea Bubble"- Caritas pe malurile Tamisei

La nici o sută de ani de când Olanda a fost pusă pe butuci de supraspecularea bulbilor de lalea, Anglia încearcă să vândă la bursă miraje.

de Răzvan Ştefan

Londra, 1711. Anglia e stăpâna mărilor. Menţinerea imperiului costă. În plină expansiune, Londra se confruntă cu mari lipsuri după războiul cu Spania. Lordul Oxford, prim-ministru, caută soluţii. Având în vedere întinderea imperiului, el se gândeşte să pună bazele unei societăţi comerciale de mari dimensiuni, sub supravegherea statului, dar cu capital particular. Se promit câştiguri fabuloase anunţându-se că statul girează o mare companie pentru a să administra noi teritorii pline de bogăţii. Omul obişnuit află că, în urma unor expediţii finanţate de companie, mulţi s-au trezit, peste noapte, cu beneficii de o mie la sută. Lumea Nouă pare un continent plin de bogăţii care abia aşteaptă să fie culese.

Guvernul promite înfinţarea de noi colonii în America de Sud şi sprijină financiar exploatarea zăcămintelor. Ideea e prezentată parlamentului şi onorabilii săi membrii sunt convinşi că beneficiile vor fi suficiente pentru plata dobânzilor la datoria publică. Societatea se va chema "Marea Sudului"...

Balonul de săpun se umflă

Pentru ca investitorii să fie liniştiţi, guvernul acordă companiei o serie de incredibile privilegii: subvenţii, monopoluri comerciale în America de Sud, drepturi asupra teritoriilor în care compania va face comerţ, proprietate asupra insulelor sau ţărilor ce urmează a fi descoperite, dreptul de a înfinţa o armată proprie şi cel de a pedepsi pe oricine va fi prins făcând negoţ neautorizat în apele stăpânite de noua entitate. Acestea, pe lângă monopolul comerţului cu sclavi din posesiunile spaniole din America şi concesiunea comerţului cu Indiile Spaniole din Vest.

Enorma suprastructură începe să funcţioneze şi, cu atâtea monopoluri, nu are cum să nu aducă beneficii. În 1717, când capitalul companiei atinge 1,7 milioane de lire, o parte din sumă e transferată guvernului pentru acoperirea unor datorii scadente. Guvernul încearcă să folosească "Marea Sudului" pentru stingerea datoriei publice. Firma acceptă să verse 3,5 milioane de lire, sub forma unei emisiuni de acţiuni, dar pune condiţia ca, aceeaşi sumă să fie folosită şi la majorarea capitalului social al companiei. Deci, după ce că era vorba de bani fictivi(acţiuni emise), aceiaşi bani măreau şi capitalul societăţii.

Autorităţile, strânse cu uşa, cad la învoială. Acţiunile ajung de la 125 de lire la 319. În camera Lorzilor, unii sceptici susţin că o eventuală speculaţie cu acţiunile societăţii e periculoasă, dar optimismul învinge.

Poc!

Primii care încearcă să profite de speculaţii sunt directorii firmei. Prin diverse intrigi ei forţează o creştere artificială a cursului acţiunilor la 500 de lire. Apoi, la 2 iunie 1720, 640, şi, în numai câteva zile, 1050! Dinamica atrage în cursa ei crescătoare şi acţiunile Societăţii Indiilor de Est şi ale Băncii Angliei.

Un contemporan aprecia că valoarea totală a acţiunilor speculate era de cinci ori mai mare decât întreaga masă monetară de care dispunea toată Europa. Oamenii îşi vindeau proprietăţile, şi lichidau toate economiile în schimbul unor hârtii fără nici o altă acoperire decât promisiunea unor fabuloase comori care urmau a fi descoperite. La cursul de 1100 de lire pe acţiune, directorii societăţii îşi dau seama că, peste, e greu de trecut. Ei încep să dea vina pe micile societăţi speculative care "puiseră" după exemplul imensei firme. Astfel, "Marea Sudului" determină guvernul să emită dispoziţii aspre împotriva societăţilor care înşeală oamenii. Măsurile luate au efect contrar şi panica pune stăpânire pe toată Anglia. Nimeni nu mai cumpără vreo acţiune. Imediat, de la 1000 de lire pe acţiune, se ajunge la doar 175. Băncile particulare încetează plăţile şi nici chiar Banca Angliei nu se simte prea bine...

Parlamentul, chiar dacă e alcătuit din membri care au participat din plin la manevre şi la speculă, e obligat să numească o comisie care să analizeze în secret cauzele falimentului de proporţii. Raportul dezvăluie deturnări de fonduri şi sustragerea unor imense lichidităţi. Pe o parte, unii dintre parlamentarii implicaţi, s-au sinucis. Pe de altă parte, alţii, cinici şi ipocriţi, declară întrega afacere "infamă, coruptă şi primejdioasă".

"Marea Sudului" a mai funcţionat o perioadă, ocupându-se doar cu pescuitul balenelor. Iar, pe la jumătatea secolului al XVIII-lea, e desfinţată şi uitată.