Când investeşti în cocoaşe la Galaţi, rămâi doar cu deşertul în cont

Prima bancă românească a fost falimentată de ...cămile!

Dacă prin 1990 vreun curios ar fi căutat mai atent prin arhive, nu s-ar mai fi mirat de nici una dintre escrocheriile bancare petrecute sub ochii noştrii.

De Cătălin Grădinaru şi Răzvan Ştefan

Ca un semn venit din istorie, constituirea primei bănci din Ţările Române a însemnat şi prima ţeapă de proporţii în sistemul bancar autohton. Simptomatic, ar putea spune unii, dar numai spiritul nostru optimist ne face să ceredem că lucrurile nu vor mai evolua astfel. Am putea interpreta câteva proverbe româneşti cum ar fi : ”Ziua bună se cunoaşte de dimineaţă” sau „Ce naşte din pisică, şoareci mănâncă”. Numai că de data asta e vorba despre cămile! “Cocoşarea” încrezătorilor s-a petrecut cu complicitatea oamenilor politici ai vremii(deşi sună actual, totul s-a întâmplat între 1857 şi 1859 la Iaşi).

Aşadar, în zorii unirii, ca urmare a demersurilor finanţistului Nulandt, care primise concesiunea domnească (şi a reţinut 90% din acţiunile emise), ia fiinţă Banca Naţională a Moldovei. Ca şi unii investitori strategici din zilele noastre, acest Neulandt nu urmărea decât specularea de acţiuni şi nu a vărsat decât o sumă modestă din capitalul subscris. De fapt, banca a fost de la început o aventură, nedispunând niciodată de fonduri îndestulătoare. Aşa că s-a reîmprumutat în străinătate, iar mijloacele, atâtea câte erau, au fost imobilizate în credite ipotecare pe termen lung(17 ani). „Ca la Bancorex!”, veţi exclama. Da, numai că similitudinea nu se termină aici. Tot ca la Bancorex, la creditele cu dobândă preferenţială nu a avut acces nici un moş Ion Roată. Numai nume mari din high-life, hoţi cu ştaif, adică. Printr-o conjunctură specific românească, aceştia au ajuns astăzi nume de străzi prin marile noastre oraşe: Sturdza, Ghica, Roznovanu, Catargi, Mavrogheni.

După ce şi-au luat creditele, ilustrele nume nu erau, pesemne, sigure că or să ajungă atât de celebre aşa că au vrut să intre sigur în istorie. Sucursala Băncii Naţionale a Moldovei din Galaţi a cheltuit o sumă enormă pentru cumpărarea de... cămile destinate armatei coloniale engleze din India. Aţi citit bine! Odată achiziţionate, „corăbiile deşertului” de către prima bancă din Ţările Române, probabil vreun creier mai luminat a anulat contractul. Cocoşatele „mijloace fixe” au început rapid să ragă de foame în deşert, acolo unde fuseseră achiziţionate. Aşa că li s-a dat drumul. De bani, s-a ales... furtuna de nisip! În acest fel, acum, marile nume au intrat în istorie, moldovenii s-au unit cu ţara, iar urmaşii acestor curioase investiţii bancare sunt cocoşaţi şi astăzi de triburile berbere care mai bântuie prin deşert.

Raportul de administraţie întocmit după acest prim dezastru bancar al primei bănci din Ţările Române este făcut cu o sinceritate dezarmantă care astăzi ar provoca foarte multe drepturi la replică :”Punctul 6 :Intrarea în asociaţiune cu aventurieri veniţi de prin ţerile streine şi cu cavaleri de industrie spre a intreprinde împreună cu ei speculaţii, pe a căror faţă se arăta şarlatanismul chiar la propunerea speculaţiilor...”, sună enunţul unora dintre cauze .

Cine a spus că istoria se repetă, a uitat ceva esenţial. Nu ne-a spus de câte ori. Sau măcar, câte cocoaşe are...

P.S. La numai un an de la înfinţare, Banca Naţională a Moldovei a dat faliment.