În căutarea cuponului pierdut

La ţară, după 10 ani de la Cuponiadă, despre privatizarea Văcăroiu se poate spune că s-a născut vedetă şi a murit speranţă.

Pentru majoritatea românilor, cuponiada lui Văcăroiu a însemnat primul contact cu lumea investiţiilor. Atunci când norul de cupoane s-a scuturat peste ţară, în fiecare casă, din Bărăgan pînă în cutiuţele din beton ale Capitalei, românul s-a simţit un pic capitalist. Proprietarul hârtiuţei era stăpânul unei părţi din avuţia naţională: o coadă de lopată dintr-un combinat sau un mâner de geantă diplomat dintr-un SIF. Inspiraţi sau nu, românii au făcut şedinţe de familie în jurul ideii de investiţie şi, după îndelungi deliberări, „şi-au băgat cuponul” gândindu-se la oportunităţi de afaceri. Unii le-au vândut chiar a doua zi ţiganilor, contravaloarea fiind consumată rapid cu următoarea dedicaţie :”Să fie de sufletu’ lu’ Ceauşescu”. Majoritatea celor care au luat în serios Cuponiada au aşteptat degeaba. Roadele industriei din România comunistă nu puteau fi toate rentabile. Numai că pentru unii, puţini la număr, dividendele au însemnat ceva. Dar, brusc, câţiva investitori din judeţul Giurgiu s-au trezit că din 2002, deşi ţin cupoanele alături de actele familiei, acţiunile lor au fost vândute.

Dispariţia cupoanelor care n-au dispărut

E frig de îţi vine să crezi că nu zăpada trosneşte sub tălpile noastre ci pietrele. În comuna Călugăreni, doar noi şi statuia lui Mihai Viteazu mai suntem pe afară. Ne aflăm în căutarea cetăţeanului Nidelea Geană, liderul informal al celor câteva zeci de nedumeriţi proprietari de acţiuni la societatea Stirom. Nidelea era pe vremea cuponiadei contabil şef şi alegerea sa a fost urmată de toţi cei care-l cunoşteau. Au subscris cu toţii la Stirom. Dovedind un fler deosebit în alegerea societăţii, „Geană-contabilu'”, cum îl ştie toată lumea, primea anual aproape 12 milioane. Deodată, prin 2002, poştaşul a fost aşteptat degeaba. Spre deosebire de alţi cetăţeni, Geană nu s-a lăsat. A mers la Bucureşti la sediul firmei Stirom al cărui onor acţionar (credea că mai) este şi a aflat, cu stupoare, că acţiunile sale fuseseră tranzacţionate. „M-am adresat d-nei Ghiţă care se ocupa cu certificatele de acţionar şi ea mi-a zis că nu mai am nici o legătură cu fabrica. M-am dus apoi la Registrul Acţionarilor din Lipscani unde mi s-a eliberat o copie după extras şi am aflat că certificatele fuseseră furate. Cupoanele familiei mele fuseseră tranzacţionate astfel : Geană Paulina(soţia), pe 11.2.1999 şi-ar fi vândut acţiunile firmei Expert Broker 39; Fiica – Geană Carmen pe data de 29.12.1998, firmei A.N.A. Invest; Nidelea Geană, pe 4.01.1999 societăţii KGP Invest şi bunicul Geană Stancu firmei Expert Broker 39. Am rămas mut. Cum adică, eu cu certificatul pe numele meu în mâna mea şi unii de la Oradea l-au vândut?” Geană a depus reclamaţii peste reclamaţii, a cheltuit o avere pe drumuri şi nu a reuşit nimic. A fost chemat cu toată familia la postul de Poliţie cu certificatele în original şi au primit în schimb nişte copii. După Registrul Acţionarilor, a fost chemat şi la tribunal, la secţia doi penală, în proces cu un anume domn Miron Panaitescu. „La Tribunal” e un fel de-a spune pentru că erau atâţi păgubiţi încât totul s-a redus la completarea unor cereri către Preşedintele Tribunalului prin care au cerut ca Certificatele de Acţionar să le parvină (deşi le aveau!), precum şi dividendele din toată această perioadă. Pe Geană l-a frapat un amănunt:” Toţi cei prezentaţi la tribunal proveneau de la ţară. Deci, era vorba de un plan. Un plan care nu putea fi dus la îndeplinire decît cu complicitatea cuiva de la Stirom. Altfel, nu aveau cum să cunoască elementele de individualizare de pe cupoane”. Odată stârnită atâta agitaţie în jurul tărăşeniei, speranţa oamenilor de a-şi recupera banii a renăscut. Dar, în cei doi ani scurşi de atunci, speranţa resuscitată a murit firesc între filele unui dosar. „La ultima discuţie mi s-a reproşat faptul că nu m-am implicat”.

Cupon şi Văcăroiu în memoria satului

Actuala statuie a lui Mihai Viteazu de la Călugăreni a suferit în timpul transportului un accident în urma căruia mîna purtătoare de armă s-a rupt. Cum a doua zi se împlineau 400 de ani de la vestita bătălie, urma să fie dezvelită de către însuşi părintele cupoanelor - Niculae Văcăroiu, se impunea o soluţie românească. Atunci cetăţeanul Jane din Călugăreni a intrat în istorie. Cum e un sudor foarte priceput atunci când nu „este luat de flamă”, el a fost cel care, rectificând istoria, a sudat braţul domnesc care acum indică direcţia Giurgiu. Cetăţeanul Jane a fost atât de impresionat de ceremonia dezvelirii statuii şi de faptul că a dat mâna cu Văcăroiu încât a simţit nevoia să marcheze evenimentul şi în propria-i ogradă. La ora târzie când s-a reîntors acasă, văzând că pisica a mai adus pe lume o generaţie de feline mieunătoare, pe cei mai arătoşi pui i-a botezat Mihai Viteazu, Cupon şi Văcăroiu. Acum nu mai trăiesc decât floriul Cupon şi tuciuriul Văcăroiu. Pe Mihai Viteazu l-a călcat un tir turcesc, exact în ziua în care România a intrat în NATO. „Semne”, ne spune gânditor Jane. Despre cuponul de hârtie, dacă-l întrebi, Jane răspunde evaziv „dracu’ ştie”. L-a pus, atunci, undeva, crede că pe sub hainele bune din şifonier, dar a uitat. Acum totul, de la voievod la cupon, e istorie. Nu a rămas decăt cu mâţele.

Alte amintiri despre cupoane. Dureroase

Gerul care a prins ca într-un cihlimbar satul, le ţine pe femei în casă. Singurele centre care mai pulsează în aşezare sunt cârciumile. Paharele cu celebra votcă de căruţaş combat efectele frigului şi dezleagă limbile. Nea Mişu, ca dealtfel majoritatea ţăranilor, este din fire sceptic iar peticuţul de hârtie primit prin '94 nu a fost pentru el decât „o altă scamatorie a celor de sus. Hârtie, taică. Ce să-ţi dea pă ia? M-am luat şi io după alţii şi le-am băgat la petrol. Acu, n-am nici gaz în felinar. Nu mai ştiu nimic. Ne-a dat ciuciu de la Giurgiu, cum se zice p’aci”. George poştaşu’ ştie mai multe despre cupoane că doar el aduce banii de pe dividende sau corespondenţa societăţilor cu propri-i investitori. „Unii mai primesc câte ceva. Le fac şi eu câte o bucurie, odată pe an. Dar, nu ştiu ce se întîmplă pe la Bucureşti că vin din ce în ce mai puţini. În loc să crească, se împuţinează sau, ca la nea Geană, află că le-au vândut nu ştiu cui”. Cu asta s-a cam încheiat tot ceea ce au oamenii de aici de spus despre cupoane. Mai este doar o poveste, cu un om din comuna Hotarele care s-a sinucis după ce a aflat că a pierdut 300 de milioane la SAFI. Reamintirea acestei tragedii îi face pe oameni să clatine neîncrezători din cap când e vorba despre investiţii şi hârtii. În preţul unei votci, nea Mişu ne vinde secretul succesului în viaţă .”Dacă vrei să trăieşti bine, trei lucruri nu trebuie să faci: să nu-ţi cumperi vacă de la Strâmba, să nu-ţi iei muiere de la Mihai Bravu şi să n-ai de face cu banga(banca - n.n.). Strâmbenii nu vând decât vaci proaste, care nu dă lapte, muierile din Mihai Bravu ie rele dă muscă şi cu banga să n-ai de-a face că mori sărac sau ajungi la suferinţă”.

Gerul a continuat.

Epilog

Societatea Stirom, prin dl. Mihai Popescu, director resurse umane, ne-a comunicat că, “...după 1997, verificând nişte reclamaţii, am constatat că semnatarii nu mai figurau pe listele de la R.R.A. Coroborând acestea cu informaţiile apărute deja în presă privind furtul de acţiuni de la alte societăţi, am constatat că şi acţionarii societăţii noastre sunt victimele aceluiaşi fenomen”. Stirom s-a adresat CNVM reclamând faptul respectiv şi şi-a îndrumat şi acţionarii păgubiţi să procedeze la fel. Ca şi cei din Călugăreni, de atunci, şi Stirom aşteaptă finalizarea anchetei. ”Comentând afirmaţiile cetăţenilor din comuna Călugăreni, le înţelegem frustrarea legată de dispariţia acţiunilor, dar considerăm total lipsite de sens afirmaţiile domniilor lor, lucru uşor de verificat atât din faptul că S.C. Stirom nu avea dreptul sau posibilitatea să facă asemenea tranzacţii, cât şi, mai ales, din rezultatele cercetărilor efectuate de poliţie, ca să nu mai vorbim de disponibilitatea societăţii de a ajuta pe cei păgubiţi”.